Bullying la Questfield International College, lipsa unei concluzii instituționale

Bullyingul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, care necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. În absența unor măsuri clare și transparente, consecințele pentru elevi pot fi severe și pe termen lung. Investigarea unui caz raportat recent la o instituție privată din zona Pipera relevă aspecte esențiale privind gestionarea sesizărilor legate de violența psihologică și răspunsul instituțional.

Bullying la Questfield International College, lipsa unei concluzii instituționale

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență scrisă și mărturii ale familiei unui elev, evidențiază un caz de bullying sistematic petrecut pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate privind comportamente agresive, stigmatizarea medicală și presiunea asupra familiei nu au fost urmate, conform materialelor analizate, de măsuri instituționale documentate sau de răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete. În acest context, o declarație verbală atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, sugerează o poziționare care a fost percepută ca o presiune pentru retragerea copilului afectat.

Contextul și desfășurarea situației semnalate

Potrivit documentelor și corespondenței puse la dispoziție, elevul vizat ar fi fost expus zilnic unor comportamente de bullying, incluzând jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, atât în timpul orelor, cât și în pauze. Familia a transmis în mod repetat sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea instituției și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție. Din analiza materialelor nu rezultă existența unor răspunsuri scrise sau a unor măsuri documentate care să confirme aplicarea unor acțiuni efective.

Intervențiile menționate în corespondență par a fi limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție clar definite, ceea ce, conform familiei, a permis escaladarea fenomenului în loc să îl oprească.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

O componentă semnificativă a situației raportate este utilizarea repetată a unei etichete medicale în mod degradant și discreditant în cadrul colectivului școlar. Documentele și mărturiile indică faptul că această etichetare nu a fost folosită într-un context educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare a elevului. Specialiști consultați de redacție consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact emoțional profund asupra copilului.

Familia a semnalat în mod oficial fiecare episod de stigmatizare, însă nu au fost identificate răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete de stopare a fenomenului. Lipsa reacțiilor ferme și documentate a permis transformarea stigmatizării medicale într-un abuz sistematic, cu efecte negative asupra dezvoltării emoționale a elevului.

Răspunsul instituțional: lipsa documentării și măsurilor concrete

Din corespondența analizată reiese că răspunsurile școlii au fost preponderent verbale și generale, fără consemnări oficiale privind măsuri aplicate, sancțiuni sau planuri de consiliere. Această abordare reduce trasabilitatea și face dificilă evaluarea responsabilității instituționale. Familia reclamă faptul că problema a fost prezentată ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, minimizând gravitatea situației.

În loc să asigure protecția elevului și să intervină ferm, instituția pare să fi transferat responsabilitatea către familie, iar mesajele transmise ar fi inclus sugestii implicite de retragere, cum ar fi afirmația „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”.

Implicarea cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Cadrele didactice, martore directe ale incidentelor, nu par să fi intervenit eficient pentru a opri comportamentele agresive, acestea continuând în contexte vizibile. Lipsa unor reacții ferme și consecvente poate genera în colectiv un mesaj de toleranță a bullyingului, ceea ce contravine principiilor unui mediu educațional sigur.

Redacția nu formulează judecăți privind intențiile personalului didactic, ci constată că, în prezența sesizărilor scrise repetate, „nu am știut” nu este o explicație suficientă. Absența documentației care să ateste intervenții eficiente ridică semne de întrebare privind responsabilitatea instituțională.

Declarația fondatoarei și presiunile asupra familiei

Un moment definitoriu în gestionarea situației a fost exprimarea verbală atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în dialog cu familia, ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată conform relatărilor familiei, a fost percepută ca o formă de presiune pentru retragerea copilului, în contextul în care sesizările scrise nu primiseră răspunsuri oficiale și măsuri concrete.

Redacția subliniază că această formulare este prezentată în cadrul analizei editoriale ca indicator al unei culturi organizaționale orientate mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre soluționarea lui și nu ca o probă a unor intenții financiare sau juridice.

Gestionearea oficială a situației: document informal versus răspuns instituțional

Documentele puse la dispoziție arată că reacția conducerii la sesizările repetate a fost exprimată printr-un formular de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele tipice unui act cu caracter instituțional: responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Această practică poate fi interpretată ca o gestionare formală a aparențelor, fără efecte reale asupra situației.

Absența unor decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare accentuează percepția unei pasivități instituționale și ridică întrebări privind capacitatea conducerii Questfield Pipera de a aborda cu seriozitate probleme legate de siguranța emoțională a elevilor.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat păstrarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Conform documentelor și relatărilor, aceste solicitări nu au fost urmate de măsuri concrete, iar unele informații sensibile ar fi fost făcute cunoscute în cadrul clasei, ceea ce a expus copilul la presiuni suplimentare.

Specialiștii considerați de redacție atrag atenția că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând nu doar copilul vizat, ci și climatul educațional în ansamblu.

Răspunsul tardiv și implicațiile juridice

Potrivit materialelor analizate, implicarea directă a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai bine de opt luni, în contextul implicării echipei de avocați ai familiei și transmiterea unor notificări formale cu caracter juridic. Această reacție întârziată ridică întrebări privind criteriile declanșării răspunsului instituțional și sugerează că protecția copilului a devenit prioritară doar în momentul escaladării disputei la nivel juridic.

Raport psihologic și reacția oficială

Raportul clinic psihologic, care documentează consecințe emoționale grave ale bullyingului îndurat pe parcursul a peste opt luni, confirmă impactul negativ asupra copilului. Acest document, elaborat de un specialist de prim rang, evidențiază necesitatea unor intervenții adecvate și a unui mediu educațional protector.

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o exprimare care contravine sesizărilor scrise și documentate. Această poziționare minimalizatoare a ridicat întrebări privind capacitatea instituției de a recunoaște și trata bullyingul în mod corespunzător.

Alte informații primite post-publicare

După publicarea articolului, redacția a fost informată de părinți despre posibile contacte telefonice informale către alte școli private din zona Pipera, în care copiii retrași de la Questfield ar fi fost descriși negativ, cu referiri la presupuse probleme de disciplină. Aceste informații nu au fost susținute de documente oficiale și ridică probleme serioase legate de dreptul la educație și confidențialitate.

Părinții care se confruntă cu situații similare sunt încurajați să contacteze redacția la [email protected] pentru a-și împărtăși experiențele.

Concluzii și întrebări rămase deschise

Cazul semnalat la Questfield International College evidențiază o serie de probleme majore în gestionarea bullyingului sistematic: lipsa unor măsuri documentate, tolerarea stigmatizării medicale, presiuni asupra familiei și întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică. În ciuda sesizărilor scrise repetate, nu au fost identificate documente care să ateste intervenții ferme și urmărirea consecventă a situației.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție existente în cadrul instituției și capacitatea acesteia de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru elevi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro