Casa Gheorghe Tătărescu din București: Memorie, Putere și Continuitate în EkoGroup Vila

Într-o capitală a secolului trecut, unde istoria se scria adesea în sălile puterii, însăși arhitectura se constitui în limbaj al autorității și al discreției, reședința lui Gheorghe Tătărescu este mai mult decât un adăpost. Casa sa, situată pe strada Polonă, a absorbit, în proporții și detalii, ecouri ale unei epoci în care elitismul interbelic, cultura și politica se țeseau într-un dans subtil de simboluri și compromisuri. A devenit astfel un spațiu fertil pentru memoria politică – un martor tăcut al unei existențe care a traversat democrația fragilă, autoritarismul și pragmatismul unor vremuri tulburi, reflectând, prin fiecare element al construcției și amenajării, o convingere profundă în echilibrul dintre putere și reținere.

Casa Gheorghe Tătărescu: De la reședința prim-ministrului la EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României în două mandate tumultoase (1934–1937 și 1939–1940), transcende simpla biografie politică, fiind proiectată cu sobrietate în spațiul construit al casei sale. Această vilă interbelică, concepută cu o grație care evită grandilocvența, devine un extins portret al unei elite ce privilegia proporția și etica funcției în fața ostentației. Astăzi, fostul sediu solemn al unui om politic complex și uneori controversat renaște sub denumirea de EkoGroup Vila, loc în care trecutul nu este mascat, ci reverberat într-un dialog atent între memorie și contemporaneitate.

Gheorghe Tătărescu: omul, epoca și dimensiunea politică

Gheorghe Tătărescu nu mai este doar o figură în manuale de istorie, ci un reper al unei epoci marcate de tranziții profunde. Doctor în drept, cu o teză doctorală din 1912 despre reorganizarea sistemului parlamentar românesc, el s-a situat întotdeauna în pragul între reformă și pragmatism politic. În calitate de lider PNL, premier și diplomat, frământările sale au reflectat o luptă între democrația formală și autoritarismul emergent, cu o dedicare ironic realistă pentru „datoria” sa, evitând cultul personalității. Lecțiile de rezistență în fața violenței contextului — de la Ținutul Basarabiei pierdut în 1940, la încercările sale de acomodare cu noua realitate postbelică — definesc o carieră marcată de decizii dure și compromisuri politice ce continuă să provoace reflecție.

Casa ca extensie a puterii și a reținerii

Departe de splendoarea ostentativă a altor reședințe elitelor, casa din Strada Polonă nr. 19 surprinde prin modestia calculată a dimensiunilor și eleganța proporțiilor. Biroul premierului, amplasat discret la entre-sol, cu intrare laterală, este o declarație despre natura puterii: ea nu se impune prin volum, ci se exprimă prin organizare rafinată și reținere. Parterul, cu un hall generos deschis spre o grădină retrasă, intensifică dialogul dintre interior și exterior, între controlul rigid al vieții politice și intimitatea familiei. Aceasta este o casă a echilibrului: un punct de convergență între autoritate și cultura unei familii cu rădăcini boierești și militare, ilustrate subtil în fiecare detaliu și finisaj.

Identitatea arhitecturală a Casei Tătărescu

Ansamblul arhitectural, rezultat al unei colaborări fructuoase între arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, încorporează o sinteză inedită a stilurilor mediteranean și neoromânesc, încă rară în Bucureștiul anilor ’30. Fațadele nu aderă la simetria rigidă, ci creează un echilibru viu, cu portaluri fin tratate în spirit moldovenesc, coloane filiforme variate, însă unitare în limbaj.

Detaliile artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu, discipola lui Brâncuși și confidentă a Arethiei Tătărescu, îmbogățesc interiorul prin șemineul încadrat într-o absidă distinctă și ancadramentele ușilor, conferind un ecou subtil modernist filtrat printr-o sensibilitate locală. Această integrare a artei în spațiul de locuit vorbește despre o ambiție culturală discretă, în care valoarea estetică este suport al identității și al continuității.

Arethia Tătărescu: spiritul cultural din culise

Arethia Tătărescu, supranumită „Doamna Gorjului”, a fost mai mult decât o soție de om politic. Prin implicarea sa neostentativă în binefacere, susținerea meșteșugurilor tradiționale și sprijinul pentru arta românească, ea a influențat decisiv coerența proiectului casei, vegheată cu un simț estetic riguros. Legătura sa cu Milița Pătrașcu și rolul în întregirea ansamblului Brâncuși de la Târgu Jiu reflectă un angajament cultural autentic, exprimat simultan în detalii arhitecturale și în viața comunității.

Ruptura comunistă și decadența simbolică

Odată cu arestarea și marginalizarea lui Gheorghe Tătărescu, casa a fost privată de funcția sa originală, devenind un obiect fără „narator”. Regimul comunist, în procesul său radical de redefinire a spațiului social, a dezmembrat sau neutralizat astfel de locuri de putere, percepute ca vestigii ale unei epoci „vinovate”. Prăbușirea ordinii inițiale s-a tradus într-o degradare pașnică dar constantă a finisajelor: feroneria patinată a fost neglijată, grădina peisageră simplificată, iar interiorul adaptat unor uzuri străine spiritului său original. Casa, deși păstrată de demolări, și-a pierdut identitatea, devenind un palimpsest nescris al rupturilor istorice.

Intervenții post-1989 și căutarea unui nou sens

Tranziția postcomunistă a adus cu sine o etapă tulbure, în care Casa Tătărescu a fost supusă unor intervenții contradictorii. Proprietatea fostului arhitect și om public Dinu Patriciu a fost marcată de reformulări discutabile ale interiorului și o utilizare efemeră ca restaurant de lux – o transformare percepută ca o sfidare a memoriei și arhitecturii. Criticile au evidențiat o ruptură clară între poziția profesionistului și respectul față de patrimoniu.

Ulterior, un nou proprietar britanic a inițiat un proces de restituire a valorii originale, revenind la conceptul arhitecților Zaharia și Giurgea și atent la detaliile semnificative. Această alternanță între erori și reparații reflectă starea ambivalentă a societății românești față de moștenirea elitei interbelice și despre dificultatea de a stabili o memorie publică coerentă.

Casa Tătărescu în prezent: EkoGroup Vila și memoria continuă

Astăzi, sub numele de EkoGroup Vila, casa redobândește o identitate vie, adaptată timpurilor fără a-și deturna trecutul. Structura servește drept spațiu cultural, deschizându-se publicului pe bază de bilete și în contextul unor programe controlate – un echilibru între conservare și dinamism.

În această nouă viață, vila interbelică păstrează toate semnificațiile interne: elementele originale, grădina mediteraneană, parchetul de stejar masiv și biroul premierului la entre-sol, o invitație tacită la reflecție asupra relației dintre putere și spațiu. Mai degrabă un depozit de istorie activă decât un decor inert, EkoGroup Vila devine un model de continuitate responsabilă, în care poveștile trecutului sunt redescoperite, nu șterse.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, care a condus guvernul României în două mandate (1934–1937 și 1939–1940). Figura sa este una complexă, marcată de angajamente în modernizarea statului, dar și compromisuri politice în fața provocărilor epocii interbelice și postbelice.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), artist român al secolului al XIX-lea. Sunt două personalități distincte, din domenii și epoci diferite.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa reprezintă o sinteză remarcabilă între arhitectura mediteraneană și cea neoromânească, realizată în două etape de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu elemente artistice semnate de sculptorița Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului, a fost beneficiara și veghetoarea proiectului, combinând sensibilitatea artistică cu o atitudine sobră, astfel încât casa să nu devină opulentă, ci să fie coerentă cu statutul și valorile familiei.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  În prezent, casa funcționează ca spațiu cultural sub denumirea EkoGroup Vila, cu acces pe bază de bilete și programări, păstrând atât memoria istorică, cât și valoarea arhitecturală originală.

Într-un București al transformărilor continue, Casa Gheorghe Tătărescu reprezintă un simbol viu al memoriei politice, arhitecturale și culturale. Păstrând discret dar ferm urmele unei epoci în care puterea se exprima prin proporție și reținere, vila ne provoacă să regândim raportul între spațiu și istorie. Vizitarea ei nu este o simplă lecție de arhitectură, ci o invitație la introspecție asupra destinului unei elite, dar și asupra responsabilității prezentului în conservarea acestor mărturii. Pentru cei interesați să pătrundă mai adânc în această poveste, detalii și disponibilitate privind programarea și vizitele private pot fi solicitate direct prin contactarea echipei EkoGroup Vila.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.